Jul 11, 2014 Florin rated it 2 of 5 stars

 

This review has been hidden because it contains spoilers. To view it, click here. Cartea e bună, am cumpărat-o de pe elefant.ro ca lectură de vacanță și mi-a plăcut.

Totuși mă așteptam să citesc mai mult despre perspectiva unui american asupra R. Moldova decât cea a unui basarabean asupra României. În roman, relația basarabeni-români e plină de stereotipuri de genul românii se uită în jos la basarabeni și râd de accentul moldovenesc.

Ca și comentarii aș zice că:
1. E mai mult despre un basarabean în Brașov (80%) decât despre un american la Chișinău (20%).
2. Celelalte personaje pe lângă Anton Sleahtitchi și Martin sunt un pic greu de urmărit. La sfârșit când afli că Lora a rămas cu Vio te întrebi...cine mai e și Vio?? Ți se reamintește totuși câteva rânduri mai departe.
3. De final am fost dezamăgit, ce se întâmplă totuși cu americanul în Chișinău? L-a jefuit Vovcic? Când am văzut cum se termină cartea am crezut inițial că nu am eu ebook-ul complet, și lipsește vreun capitol.

Ca și sugestii editoriale, mi-a lipsit o structură a romanului pe capitole, practic de la nota autorului până la sfârșit nu există nici o separație, câteodată ți-e greu să îți dai seama când s-a mutat acțiunea și unde. Legat de folosirea limbii ruse/ argoului moldovenesc, ar fi utilă folosirea unor note de subsol cu traducerea expresiilor din limba rusă - pentru cititorul român. Sau poate acestea sunt doar defectele ebook-ului de pe elefant.ro(less)

Bookaholic added it

Un portretist talentat, lui Dumitru Crudu îi reuşesc mai ales câteva figuri atent nuanţate, savuroase prin comportament şi prin reacţiile deseori surprinzătoare în situaţii-limită. Mai întâi, este vorba despre Anton, personajul principal, poet şi ziarist la Monitorul, în Braşov, dar venit „di pisti Prut”, în aparenţă calm şi ponderat, dar cu accese de multe ori imprevizibile. Acum este geek-ul de care râd fetele, iar în secunda următoare pare a fi scos dintr-un film cu gangsteri, având manifestări de curaj ce nu corespund totuşi forţei sale fizice. Dar curajul său nebun, poate inconştienţa îl salvează întotdeauna, când celălalt rămâne fără reacţie suficient cât lucrurile să poată lua o turnură fericită pentru Anton.

Sugestivă în acest sens este scena din discotecă, unde Anton se duce cu Lora. Împăciuitor şi politicos, acceptă ca Lora să fie luată la dans de un „goliard balaoacheş”, până când vede că respectivul o luase pe Lora pe sus şi voia să plece cu ea din local. Atunci, iese la suprafaţă eroul din Anton şi face o scenă de-i lasă cu gura căscată pe toţi: începe să se dezlănţuie de parcă ar fi cine ştie ce tip periculos, spăgându-şi o sticlă de votcă în cap, mimează existenţa unui pistol în buzunar şi ameninţându-i pe cei din jur, emestecând şi cuvinte ruseşti: „Bă, dacă se ia cineva după noi, îi smulg coaiele, bă, şi îl pun imediat să le mănânce…”. Efectul creat asupra celorlalţi le permite lui Anton şi Lorei să-şi facă ieşirea – ca în filme, evident. Aventura nu se termină, iar Dumitru Crudu îşi pune personajele în situaţii din ce în ce mai comice. (recenzie: http://bookaholic.ro/aventuri-picares...)(less)

ma mai rade cineva, si anume, criticul Andrei TURCANU

ma mai rade cineva, si anume, criticul Andrei TURCANU

Un cuvânt aparte ar merita „Un american la Chişinău” de Dumitru Crudu, exemplu unui altfel de lăutărism decât cel liricoid şi etnografic, unul de extracţie mai nouă, minimalistă, mimetic, cu trimiteri la marginalitatea unei subculturi cu intenţii (aş zice, mai degrabă pretenţii) de autenticitate. Dumitru Crudu scrie uşor, iar în primele 70 de pagini se întrezăreşte chiar lecţia bine asimilată a prozei lui Joyce. Mai departe însă naraţiunea o ia razna în urma întâmplărilor, tot mai penibile şi mai aleatorii: sex, beţii, vome fără de capăt, care spre sfârşit devin un fel de tic al cărţii, personajul vomită deja şi după mâncare. Vagabondajul, care la Jack Kerouac, maestrul nedeclarat al lui Dumitru Crudu şi al altor autori contemporani (a se vedea romanul acestuia „Drumul”) însemna expresia unei eliberări de etichetele sociale închistatoare, aici e doar un motiv de a răsuci într-o veselă somnambulie un fir narativ pestriţ, cu noduri şi cârcei la tot pasul, fără cap şi fără coadă. Autorul trage mereu un fir din mai multe caiere odată, părându-i-se că îmbină materiile fine cu cele grosiere într-o torsătură autentică, fără să observe că el trage fără întrerupere, până la saţietate, doar scame şi fum.

Andrei ȚURCANU