marți, 10 aprilie 2018


Vaci ale domnului

Când în dimineața zilei de trei iunie am mers cu mama la spitalul de boli infecțioase la mătușa ileana, sora mamei, la care mama ținea enorm de mult, mătușa Ileana era galbenă la față ca
șofranul
 pe banca din fața spitalului cu un etaj galben cu vopseaua coșcovită pe care ne-am așezat mătușa ileana își ținea picioarele în sus
ferindu-se să le așeze pe asfalt, ca să nu strivească vacile-domnului care roiau pe sub banca pe care stăteam le ținea în aer
O asculta pe mama cu picioarele în aer
Îi spunea mamei cu picioarele în aer că
de un singur lucru îi pare rău că îi sunt copiii mici
și în timp ce îi spunea asta își ținea picioarele în aer
își ținea picioarele în aer când mama a apucat-o de  umăr și a tras-o spre ea
își ținea picioarele în aer
 când  s-a lipit de mama
își ținea picioarele în aer când plângea cu fața
pe umărul mamei ca să nu o văd eu
cu grijă
ca eu să nu observ că plânge își
ținea picioare în aer
în timp ce mama o ferea de mine și de restul lumii își ținea picioarele în aer
când capul i se zbătea pe pieptul mamei ca un clopot din curzio malaparte
își ținea picioarele în aer
când mâinile au început să-i tremure își ținea picioarele în aer temându-se să nu observ eu asta
vacile-domnului fojgăiau pe sub picioarele băncii, pe lângă picioarele noastre și ea se temea să nu observ eu asta
și teama ei i s-a transmis și mamei care a început să plângă
și și-a ridicat picioarele în aer
vaci ale domnului care mișunau pe sub tălpile noastre
și teama ei mi s-a transmis și mie
și mi-am ridicat picioarele în aer
vaci ale domnului care mișunau pe sub tălpile noastre
cu toții stăteam pe banca aia din fața spitalului de boli infecțioase
din ungheni galbeni la față ca șofranul și vorbeam cu
picioarele ridicate în aer




azi

o singură dată dată am fost cu mama la un film
la care am râs ca un apucat
azi cinematogragul ăla nu mai există
azi nu mai e în viață nici mama
 azi m-am uitat iar la filmul ăla și am
plâns în hohote



ciupercile bune/ciupercile otrăvitoare

mătușa mea vighea știa să distingă ciupercile bune
de alea otrăvitoare mergea dimineața devreme după furtună
 la cules ciuperci
când ploaia încă se scurgea pe ciuperci
ca pe sticla ferestrei
mătușa mea vighea nu era căsătorită
bărbatul cu care urma să se căsătorească
a părăsit-o când a rămas gravidă
și ea mă lua cu ea în pădure
la cules ciuperci după furtunile alea mari
când toată noaptea am tremurat de frică
la culesc ciuperci în pădurea din fundul grădinii
știa să le deosebească
Mă lua cu ea în pădure și mă învăța
 să le caut la poalele copacilor
din care mai cădea câteun strop de ploaie
să le deosebesc pe cele bune
de cele otrăvitoare
și era tare uimită că eu nu vedeam diferența
mătușa mea vighea a murit și eu nici acum nu știu
prin ce se deosebesc ciupercile bune de alea otrăvitoare





camera vecină

moș vasile și mătușa ileana se retrăgeau în camera vecină  și șușoteaua cu mama mea

un zâmbet niște vorbe tărăgănate niște șoapte și o trâmbă de fum de țigară

 în camera vecină
„oare dacă aș deschide brusc ușa aș mai da de ei acolo?”

Într-un mic orășel de pe graniță

Când vreau foarte tare să vorbesc cu mama mea Iau autobuzul și cobor într-un mic orășel de pe graniță Și dau roată autogării Pe unde treceam de fiecare dată când Veneam acasă. Acolo aș fi putut-o întâlni Și acum Dacă mama mea ar mai fi fost În viață Zeci de bătrânele în sala de așteptare din acel mic orășel de pe graniță Vorbind între ele Cu mâinile pe genunchi Îmi plimb ochii de la una la alta Deși știu că mama mea nu are cum să fie Printre ele Barem măcar vreuna dintre ele de-ar fi cunoscut-o, Atunci m-aș fi apropiat Și aș fi intrat cu ea în vorbă. Dar nu e nici asta. Deschid ușa și intru în casa ei din acel mic orășel de pe graniță Acum pustie Și ating cu mâna toate obiectele Pe care le-a atins mama mea Ridicând în jur un nor de praf Un nor de praf atât de mare Că nimeni nu m-ar mai putea vedea de afară Dacă s-ar uita pe geam Cu norul ăla de praf în jurul meu Trec dintr-o cameră în alta Și intru în camera mea, din casa mamei din acel mic orășel de pe graniță


Xxx
Treceam printr-o câmpie pustie și am zis Hristos a înviat.
Sunt sigur că cei pe care eu nu-i văd și nu-i aud
mi-au răspuns.

XXX
Doamne petalele albe din copaci sunt ca niște
felii de pâine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu