Dumitru Crudu, alt basarabean cu studii filologice la Brașov, poet și dramaturg publicat și jucat internațional, tocmai a avut un mic turneu de lansare în România cu cartea de proză al cărui titlu este Ora cinci și șapte minute (Humanitas, 2022), momentul din 24 februarie 2022 când Rusia a declanșat invazia Ucrainei. Cartea este scrisă cu o tehnică narativă a episoadelor cvasi-independente, dar cu un ritm accelerat față de romanul lui Iulian Ciocan, fiindcă episoadele lui Dumitru Crudu nu sunt decât rar capitole de roman, ci mai degrabă pastile de proză scurtă, întocmai ca în Moartea unei veverițe, volum din 2017. La fel ca în 2017, avem de-a face, totuși, cu un roman, fiindcă există fire subterane care leagă schițele, există personaje recurente, există un ton și o morală, în toate cele peste 50 de texte care au propriile titluri. Corespondențele pot duce la trasee de lectură complexe, ca în Moartea unei veverițe, fiindcă Ora cinci și șapte minute este mai ales o carte a simultaneității: invazia Ucrainei de acum este simultană în mintea unor personaje cu celelalte războaie post-sovietice, dar și cu cel din Afganistan, chiar cu tăvălugul războiului mondial. Ce constituie simultaneitatea este aceeași comportare a armatei ruse față de cei pe care îi „eliberează”, indiferent de ce arată calendarul. Rusul te eliberează jefuindu-te, violându-te, omorându-te. Mort fiind, mai mori o dată, în generația viitoare, la următoarea invazie. Ce este interesant este că „eliberarea” anistorică executată de ruși nu le-aduce acestora nimic, ne face să înțelegem Dumitru Crudu. Avem pastile narative despre viețile, psihismele soldaților ruși, ale ofițerilor lor, dar și ale familiilor lăsate acasă, chiar în Moscova. Ca în Gogol, rușii lui Dumitru Crudu sunt „suflete moarte”. Dacă Iulian Ciocan scrisese o satiră, Dumitru Crudu a scris un avertisment. Într-o lume în care personajele se îmbată, râd, se căsătoresc, trăiesc împreună fără să țină cont de granițe post-sovietice și de naționalități și limbi naționale, când vine ora invaziei, totul e pe cale de dispariție, căci există un rău fundamental în ființarea rusească, pare că ne repetă obsesiv povestitorul din Ora cinci și șapte minute.
https://gazetasf.ro/catalin/carti-romanesti-despre-invazia-ruseasca-2198.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu