Silvia Berdan 3z · Ceea ce face Dumitru Crudu în romanul său recent "Ora cinci și șapte minute" este un dans pe buza prăpastiei sau un dans cu lama pe limbă. Orice mișcare riscă să te prăbușească în hău sau să te taie până la sânge. Scenele grotești (vezi scena cu soldații ruși care sting motorul mașinii cuprinse de flăcări) au menirea să te lase să-ți iei puțin aer, altfel ai ajunge la stop cardiac din cauza intensității celor narate. Ritmul alert al scriiturii se aseamănă cumva și cu destinul schimbător al personajelor și al spațiului căruia acestea aparțin. Convingerea mea din ultima vreme este că, în cazul scriitorilor basarabeni, vorbim despre o estetică a cruzimii, așa cum de la Baudelaire încoace vorbim despre estetica urâtului. Această estetică a cruzimii este, după mine, o modalitate de vindecare personală și colectivă.