Cine şi cu cine seamănă în romanul meu UN AMERICAN LA CHIŞINĂU?
Primele întrebări pe care mi le-au adresat câţiva dintre prietenii mei: cine e Anton, cine e Matei, cine e Romulus Toma, cine e Sandu Pleşea, cine e Irina, gigantul şi aşa mai departe?
Chiar azi, Petru Hadârcă mă întreabă, nu-i aşa că tipa care-i numără deci-urile lui Anton e domnişoara X?
Mi-a spus mie cineva că e domnişoara X.
Aşa o fi, dacă nu ar exista şi prima versiune a romanului din 1995, când încă nu o cunoscusem pe domnişoara X, în care, culmea, tot există o domnişoară din Braşov care-i numără deci-urile unui basarabean.
Lucrul ăsta poate să însemne că eu, ca autor, şi în 1995, avem acest tic. Şi nu am evoluat deloc, între timp.
Şi doi. Au existat mai multe domnişoare din România care mi-au numărat deci-urile. Una, prin 1993, alta prin 1994, şi alta, prin 2011 şi toate mi-au numărat deci-urile.
Aşa s-a născut personajul meu. În prima versiune a avut doar două prototipuri, iar în cea de-a treia, trei.
Din trei prototipuri, deci, am făcut un singur personaj.
Cam aşa s-a întâmplat şi cu majoritatea personajelor mele. Cu o excepţie sau două, nu prea am personaje cu un singur prototip.
Deci, cine e Sandu Pleşea? Poate fi şi cutare, dar şi cutare, dar şi cutare. Şi asta se referă şi la Anton Şleahtiţchi. Pentru că acesta nu e neapărat alter ego meu. Să zicem, eu niciodată nu m-am dat drept secui. Cunosc însă câţiva basarabeni care s-au dat drept secui sau drept evrei sau nemţi sau polonezi sau ruşi.
Adică până şi Anton are câteva prototipuri, printre care sunt şi eu, dar nu sunt singurul.
Cineva mi-a mai reproşat că am impus-o pe maică-mea să-şi vândă vaca, nevrând să mă creadă că mama lui Anton nu e sută la sută mama mea. Măcar şi de aceea că mama mea nu a avut niciodată vacă. Şi aşa mai departe.
În cele din urmă, aş vrea să spun aşa: în unele cazuri, eu am plecat de la nişte întâmplări reale, dar ăsta e doar un punct de plecare pentru a fabula şi a inventa întâmplări care nu au avut loc în realitate.
Ce prevalează?
Ficţiunea.
De aceea, vă rog, nu vă supăraţi pe o ficţiune!
Primele întrebări pe care mi le-au adresat câţiva dintre prietenii mei: cine e Anton, cine e Matei, cine e Romulus Toma, cine e Sandu Pleşea, cine e Irina, gigantul şi aşa mai departe?
Chiar azi, Petru Hadârcă mă întreabă, nu-i aşa că tipa care-i numără deci-urile lui Anton e domnişoara X?
Mi-a spus mie cineva că e domnişoara X.
Aşa o fi, dacă nu ar exista şi prima versiune a romanului din 1995, când încă nu o cunoscusem pe domnişoara X, în care, culmea, tot există o domnişoară din Braşov care-i numără deci-urile unui basarabean.
Lucrul ăsta poate să însemne că eu, ca autor, şi în 1995, avem acest tic. Şi nu am evoluat deloc, între timp.
Şi doi. Au existat mai multe domnişoare din România care mi-au numărat deci-urile. Una, prin 1993, alta prin 1994, şi alta, prin 2011 şi toate mi-au numărat deci-urile.
Aşa s-a născut personajul meu. În prima versiune a avut doar două prototipuri, iar în cea de-a treia, trei.
Din trei prototipuri, deci, am făcut un singur personaj.
Cam aşa s-a întâmplat şi cu majoritatea personajelor mele. Cu o excepţie sau două, nu prea am personaje cu un singur prototip.
Deci, cine e Sandu Pleşea? Poate fi şi cutare, dar şi cutare, dar şi cutare. Şi asta se referă şi la Anton Şleahtiţchi. Pentru că acesta nu e neapărat alter ego meu. Să zicem, eu niciodată nu m-am dat drept secui. Cunosc însă câţiva basarabeni care s-au dat drept secui sau drept evrei sau nemţi sau polonezi sau ruşi.
Adică până şi Anton are câteva prototipuri, printre care sunt şi eu, dar nu sunt singurul.
Cineva mi-a mai reproşat că am impus-o pe maică-mea să-şi vândă vaca, nevrând să mă creadă că mama lui Anton nu e sută la sută mama mea. Măcar şi de aceea că mama mea nu a avut niciodată vacă. Şi aşa mai departe.
În cele din urmă, aş vrea să spun aşa: în unele cazuri, eu am plecat de la nişte întâmplări reale, dar ăsta e doar un punct de plecare pentru a fabula şi a inventa întâmplări care nu au avut loc în realitate.
Ce prevalează?
Ficţiunea.
De aceea, vă rog, nu vă supăraţi pe o ficţiune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu