Dumitru şi Anton sau Cum să momim norocul
Aproape direct de la tipar, Un
american la Chișinău, cel mai recent roman al lui Dumitru Crudu, a
intrat în topul celor mai bune 10 romane basarabene realizat de Unimedia
și Editura Cartier. Chiar dacă topul a avut ca scop promovarea
lecturii, nu stabilirea unui canon literar, această intrare a spus
multedespre roman. Au urmat și numeroase cronici. Un american la
Chișinăueste una dintre cele mai comentate cărți românești din 2013.
Romanul lui Dumitru Crudu are o relație
specială cu realitatea. Cine îl cunoaște știe că prima variantă a
romanului a fost scrisă în 1995, dar a rămas la început sechestrată în
Brașov, apoi s-a pierdut. Eu auzisem de romanul Un englez la Chișinău
cred că de la Alexandru Mușina. Apoi mi-a povestit și Dumitru.
În momentul rescrierii, romanul s-a
numit provizoriu și Un yankeu la Chișinău.Fără să ne spună că sunt
fragmente de roman, Dumitru Crudu a avut lecturi din Un american la
Chișinău, cu toții însă credeam că e vorba de proză scurtă.
Spre deosebire de penultimul său roman,
Oameni din Chișinău, construit din proze scurte care se închegau în
capul cititorului ca roman doar la sfârșit, Un american la Chișinău are o
construcție lineară, coerentă, iardupă lectură îți dai seama că îl poți
împărți în mai multe proze scurte.
Personajul principal al romanului, Anton
Șleahtițchi, e creat după chipul și asemănarea autorului, doar că
naratorul este mai mult decât ironic cu el, îl bagă în tot felul de
situații hazlii, sadice și batjocoritoare. Un american la Chișinău se
putea numi ușor și Un basarabean la Brașov, într-un fel ar fi fost mai
aproape de narațiune.
Anton e jurnalist la Monitorul din
Brașov. E poet. Stă în chirie, inventează subiecte pentru ziar și e
îndrăgostit. Îndrăgostit de România, gata să suporte orice mizerie
pentru asta, îndrăgostit și de orice fată care îl bagă în seamă. Doar că
toți scuipă pe România lui, toți vor să se culce cu femeia lui.
Ceea ce pare a fi o mare iubire pentru
Anton se transformă într-un mare dezastru. Din „frate basarabean” devine
„KGB-ist”, iubita deşise transformă din frumoasă în bestie fără nas –
preferă să-l părăsească pentru oricare alt tip din anturaj, este dat
afară de la ziar chiar dacă e cel mai bun jurnalist, când vrea să
mănânce îl hârâie câinii, cel pe care îl găzduieşte îl desfigurează în
bătaie şi-l jefuieşte.
Totul devine o catastrofă. Şi pe acest
fundal luminos, Anton redescoperă Moldova, fiindu-i ghid unui american.O
Moldovă a mizeriei şi a sărăciei cumplite, a patriotismului pe o bere
şi a tangourilor comuniste.
Un american la Chişinău este şi un roman
care atinge o temă delicată, destul de neexploatată în literatură – al
basarabofobiei. A fratelui mai mic, întotdeauna mai prost, mai urât,
încât ajunge să-şi urască şi să-şi nege identitatea. Să spună că-i din
Târgu Secuiesc. Apare însă şi cameleonismul basarabean – acelaşi om
poate fi două personaje diferite în Moldova sau România.
Chiar la apariţia romanului Dumitru
Crudu parcă s-a trezit în pielea personajului său: nu i s-a dat viză de
România deşi a fost invitat la un festival internaţional, a fost dat
afară de la ziarul la care lucra, întocmai cum păţise şi Anton în roman.
Autorul a atras ghinionul personajului!
I-am spus atunci că ar trebui să scrie un roman în care personajul
principal să fie fericit, putred de bogat şi… ce mai vrea Dumitru. Că
cine ştie, dacă ghinionul a trecut din literatură în realitate, de ce să
nu se întâmple acelaşi lucru şi cu norocul?
Iar Dumitru Crudu chiar merită mult noroc. La mulţi ani, Dumitru!
Moldova.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu