CÂTEVA CUVINTE DESPRE „ORA CINCI
ȘI ȘAPTE MINUTE”
E o carte despre un subiect
foarte actual- războiul: războiul din Ucraina, războiul din Transnistria,
deportările. Este tema centrală a acestui roman. Întreaga carte este o serie de
povestiri, care devin parte a unui roman. Aparent, sunt diferite, dar se leagă
între ele, prin anumite personaje sau prin anumite fire de subiect. Dacă ești
atent, nu ai cum să nu observi asta.
Ceea ce m-am întrebat citind cartea cât este
autobiografie și cât este ficțiune. Mi s-a părut că întâmplările autobiografice
sunt destul de prezente. Impresia mea e că radiografiază o lume. Este,
într-adevăr, radiografia războiului, dar mai important decât radiografia
războiului este prezentarea într-un anumit fel a istoriei. Aș pune semnul egal
dintre această carte și istorie. Mi s-a părut că este vorba și de istoria
trecută, istoria prezentă și, foarte interesat, istoria viitoare, ceea ce ni
s-ar putea întâmpla nouă, celor din România și Republica Moldova dacă lăsăm
răul să învingă. Chiar mă întrebam dacă autorul are vreo soluție la tot răul
ăsta care ne înconjoară. Pe ici, pe colo, am putut să identific soluția. Cred
că este iubirea. Iubirea care apare în anumite povestiri din când în când. Dacă
nu opunem răului iubirea și binele, răul va învinge. Un alt aspect important
este ceea ce putem noi învăța din ceea ce s-a întâmplat. Sau, mai bine zis,
cartea vorbește despre refuzul nostru de-a învăța din istorie. Asta mi-au
transmis anumite povestiri.
Mă întreb câtă premoniție și
prevestire este în această carte. Autorul trăiește la maxim fiecare eveniment
care s-a întâmplat sau care se va putea întâmpla în această țară sau în această
lume. Este extraordinară capacitatea lui de-a trăi orice cu toată ființa, chiar
dacă evenimentul s-a întâmplat în urmă
cu cincizeci de ani, se întâmplă aici și acum sau în Ucraina. Dacă ar fi să
numesc povestirea mea preferată, aceasta ar fi „Cadoul Nadiușei”. Stilul în
care este scrisă este absolut fenomenal. Povestirea este compusă doar din trei
sau patru fraze, iar ultima este foarte lungă, se întinde pe două pagini și în
aceste fraze Dumitru încearcă să înțeleagă. Să înțeleagă fricile noastre,
paradoxurile care ni se întâmplă, să înțeleagă de ce oamenii ăia se omoară
între ei. Asta mi-a plăcut foarte mult la această carte. Autorul s-a pus în
mintea personajelor, aproape ca Dostoievski, încercând să justifice acțiunile
lor din punct de vedere psihologic. Este extraordinară această carte. Totul se
întâmplă foarte rapid. Când veți citi cartea, veți avea impresia că ați trecut
în mare viteză printr-un tunel și totul s-a petrecut foarte rapid. Asta a fost
senzația mea. Totul se petrece foarte rapid. Vine, se prăbușește lumea întreagă
peste tine. Eveniment după eveniment după eveniment și toate te lovesc așa ca
un par în cap. Este extraordinară. Este un semnal de alarmă. O avertizare
despre ceea ne așteaptă dacă nu o să acționăm.
Mihai VACARIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu