Pavel Paduraru

 

„Ora cinci și șapte minute”, cartea lui Crudu despre războiul din Ucraina, a fost scrisă la Praga, în casa lui Kafka

„Ora cinci și șapte minute”, ora la care, pe 24 februarie, a început războiul din Ucraina, este titlul noii cărți a lui Dumitru Crudu, care a apărut recent la editura „Humanitas” și a fost lansată la Gaudeamus – cel mai mare târg de carte din România. În timpul lansării, autorul a uimit publicul, mărturisind că a scris acest volum împreună cu celebrul scriitor Franz Kafka, care nu i-a dat pace să doarmă timp de două luni.

Cel mai fidel protestatar din rândul scriitorilor de la noi față de invazia rusă în Ucraina, Dumitru Crudu, a scos acum o săptămână o cutremurătoare carte despre războiul din țara vecină. Cel puțin așa descrie această lucrare scriitorul român Robert Șerban, care a moderat lansarea de la Târgul de Carte Gaudeamus. Deși este o carte de proză scurtă, consideră acesta, volumul ar putea fi numit și roman.

„Tipul de teroare, cu care Dumitru Crudu scrie, e greu de suportat”

În opinia lui Șerban, „Ora cinci și șapte minute” nu este o scriere comodă, pentru că în ea se vorbește despre mai multe războaie, iar textele lui Crudu sunt „ca niște pumni la ficat ai unui boxer profesionist”.

„Cartea lui Dumitru e exact cum e numele lui. E o carte foarte, foarte crudă. E o carte care vorbește nu numai despre acum, ci și despre războiul din 1992, despre deportările pe care rușii le-au făcut în Moldova în timpul celuiu de-al Doilea Război Mondial. E o carte despre lumea care se prăbușește, despre o lume cumplită, care e chiar lângă noi. Este lumea războiului, cu oameni care se transformă în animale, lumea lipsei de memorie, lumea în care viața nu contează. În război ești un animal, care trăiește cu gândul să-l omoare pe celălalt. Tipul ăsta de teroare, de intensitate cu care Dumitru Crudu scrie, e greu de suportat. Nu e o carte comodă, nu așteptați să fie o lectură de plăcere, dar tocmai asta face farmecul ei”, a menționat Robert Șerban.

„Rădăcinile acestui război ar trebui să le căutăm departe în trecut și chiar în biografia noastră”

Prezent la eveniment, Dumitru Crudu a relatat că a scris acest volum, pornind de la ideea că ultimele generații de până la noi le transmit urmașilor doar sentimentul fricii, care deja ne domină pe toți.

„În această carte, bunicii nu au ce să le transmită părinților, nici părinții nu au ce să le transmită copiilor, decât fricile lor. Fricile lor au devenit fricile noastre: frica mai întâi de toate de a fi ocupați de ruși, frica de a fi arestați, deportați, uciși ș.a.m.d. Am încercat să arăt cum istoria devine realitate imediată. Ceva care puteam citi doar în cărțile de istorie acum ni se întâmplă nouă. Toate lucrurile pe care le povestesc cumva prevestesc ceea ce urmează să se întâmple acum. Rădăcinile acestui război ar trebui să le căutăm departe în trecut și chiar în biografia noastră. Pentru mine, această carte este adăpostul pe care l-am găsit în fața terorii”, a explicat Crudu.

Un alt scop pe care l-a urmărit autorul, prin „Ora cinci și șapte minute”, a fost de a-și salva satul de baștină, Flutura, din care provin multe personaje ale cărții, și de a construi, în textele sale, toate utilitățile care lipsesc în această localitate.

„Încerc să fac ceva pentru acest sat uitat de toată lumea. În realitate, satul nu are nici gară, nici spital, nici hotel, nici clădiri cu patru etaje, parcuri, străzi asfaltate ș.a.m.d., însă în cartea mea eu toate astea le fac pentru Flutura. Le-am construit și un spital ultraperformant. Adică ceea ce nu poți să faci în realitate, fă măcar în ficțiune”, a mai spus scriitorul.

„În acele două luni, Kafka nu m-a lăsat să dorm”

Surpriza lansării de carte a fost anunțul lui Crudu că a scris o parte din aceste texte la Praga, în casa în care, în 1883, s-a născut scriitorul Franz Kafka, care l-ar fi ajutat cu mai multe sugestii pentru textele la care le lucra:

„O bună parte a prozelor din această carte le-am scris în casa din Praga în care s-a născut Kafka. Am avut o reședință și am trăit acolo vreo două luni. Și el mă trezea noaptea, pe la două, trei, când îmi veneau idei cum să dezvolt o povestire sau alta. În acele două luni, aproape că nu m-a lăsat să dorm. Multe idei mi-au venit chiar în timpul viselor și m-am gândit că ar fi păcat să nu-l iau coautor. Trebuia să-l trec pe copertă, dar m-am temut să nu credeți că aș vrea să mă laud.”