UN AMERICAN LA CHIȘINĂU de Dumitru Crudu (Casa de Pariuri Literare, 2013) 

Gheorghe ERIZANU

Acest roman a fost terminat în vara lui 1995, la Flutura. Ca să fie pierdut cinci ani mai târziu de „un albinos sașiu”, care a sechestrat manuscrisul în contul unei datorii de chirie a autorului.

Probabil istoria literaturii române ar fi fost un pic alta, dacă Dumitru Crudu nu ar fi avut acea datorie. (În 1995 încă nu apăruse romanele lui Savatie Baștovoi, Alexandru Vakulovski, Constantin Cheianu sau Vasile Ernu. Dumitru Crudu se răzbună pe aparițiile lor editoriale și le bagă printre realitățile romanului său).

În urmă cu trei ani Dumitru Crudu s-a apucat să rescrie acel roman pierdut. „Rezultatul însă fu un alt roman, complet diferit față de acela sechestrat”, recunoaște autorul.

Evenimentele romanului sunt plasate în anii 90. Atunci când „moldovenii de peste Prut, dom”le, au împânzit România. Din cauza lor nu mai poți să respiri în țara asta. Sunt peste tot, fratele  meu. Peste tot. Unde te uiți dai peste un frate de peste Prut care abia așteaptă să-ți vândă ceva.”

Studentul la Literele de la Brașov, unde îi avea ca profesori pe Mușina, Cistelican, Podoabă (intrați în roman)  era și poetul român, care încerca să-și ascundă identitatea basarabeană cu o legendă despre locul de naștere din Secuime, era autorul manuscrisului Falsul Anton. (Dumitru Crudu debutează ca poet în 1994 cu volumul Falsul Dimitrie).

Dacă erau anii 90, atunci Alianța pentru Integrare Europeană avea sediul la Fulgușor – un Vilnus în noiembrie - cafeneaua boemă, ulterior dărâmată, pe umbrele stâlpilor de cafenea ridicându-se acum o clădire în stil ba imperial, ba empiric. Depinde de oasele lăsate acolo ale fiecărui mușteriu. Iar Fulgușor-ul nu poate exista fără poetul Eugen Cioclea și actorul Gheorghe Grâu.

Altfel, e un roman de dragoste. Cu iubiri mari, ratări imense, trădări inimaginabile. Cu ardeleni. Cu basarabeni. Cu munteni. Și cu un american.

Așa spun cărțile.

Lecturi frumoase. Până la o altă carte.