Doina Soltan

ianuarie 3, 2014

UN AMERICAN LA CHIŞINĂU de Dumitru Crudu

Unii critici, personalităţi au calificat acest roman ca un eşec total al scriitorului, ba chiar mai mult cineva a mai zis ca acesta trebuie să procedeze la fel ca pesonajul lui : să adune toate exemplarele romanului în cauză şi să le dea foc. Însă dacă e să ne referim la aspectele suptile ale acestuia vom descoperi taine deosebit de interesante.
Romanul îl are ca personaj principal pe Anton Şleahtiţchi. Pe paginile acestuia este transpusă viaţa şi soarta acestui poet naiv, am putea spune. Americanul Martin e pretextul care trasează contextul, pretextul care dă naştere aventurilor tumultoase şi extrem de captivante. Braşovul sfârşitului de mileniu, Chişinăul în pragul revenirii dezastruoase a comunismului sunt spaţiile  care găzduiesc toate momentele acestui personaj. Situaţiile disperate nu duc niciodată în patetism, căci autorul le salvează cu doze mari de umor. Toate necazurile, lipsurile, negativele şi slăbiciunile societăţii sunt prezentate prin prisma  personajului Anton, care, în ciuda încărcăturii, nu devine mai puţin credibil.

Romanul este asemenea unui izvor. Aşa cum curge apa izvorului, astfel curg acţiunile/întâmplările în romanul Un america la Chişinău, legate una de alta, reieşind una din alta. Personajul principal inpresionează prin originalitate, prin naivitate, prin voinţa de a lupta şi de a nu se lasă pradă dificultăţilor.
Trebuie să recunosc că şi eu am fost puţin deranjată de unele fraze, dar am încercat să fac abstracţie de cometariile, articolele citite şi de aceste cuvinte pentru a putea  pătrunde în sensul adevărat al  romanului şi să observ care este scopul scriitorului. Şi întâlnirea cu scriitorul mi-a oferit deosebita plăcerea de a afla că n-am dat greş, abordând această manieră de lectură.

Dacă este să ne referim la limbaj, atunci vin cu o replică împotriva articolului din Jurnal de Chişinău al dlui Mircea V. Ciobanu şi afirm că, de fapt, romanul lui Dumitru Crudu este inundat de figuri de stil, dacă eşti atent şi încerci să faci abstracţie de înjurături şi alte expresii care poate, pe alocuri, deranjează.

În susţinerea acestei idei aduc câteva exemple care, pur şi simplu, îţi bucură atât ochii cât şi sufletul:

Răpitor de frumoasă, fulgi mari şi pufoşi cât nişte bile de biliard, fumegau ca nişte tăciuni, burtă lipită de coaste, memorie ciuruită, dricul nopţii, un întuneric ca de abanos,cu picioare de vată, limbi de plumb, încurcă – lume, un pupă –vânt, un aruncă paie pe foc, speranţa ta se dezumflă ca o minge de fotbal, ploaia răpăia pe asfalt ca într-o tobă, înfăşurat în gândurile sale, şi-a plimbat urechea prin parc, flacăra speranţei iar începu să-i mocnească în suflet, îşi bufniţă ochii spre el, tot ce zboară se mănâncă, vezi-ţi de ciorapii tăi, îmi promitea marea şi America, trup dulce, picioare muzicale, tăcere de cavou, hemoragie sentimentală etc.
Întâlnind seria acesta de cuvinte înaripate, concluzionăm faptul că romanul este influenţat de lecturile scriitorului, atestăm elemente de folclor, senzaţia Amintirilor… lui Creangă, tehnica detaliului al lui Beşleagă.
Impresionant este şi pasajul în care personajul principal aruncă banii. Acest gest este, de fapt, un succes al acestuia. Anton s-a regăsit pe sine. Anton a fost în căutarea sinelui, dacă la Eminescu eul  liric se regăseşti prin moarte, iubire sau creaţie, apoi personajul lui Crudu se regăseşte prin  conştiinţă.
Deşi mulţi consideră că, de fapt, un scriitor îşi transpune toată viaţa în rândurile pe care le scrie, Dumitru Crudu ne-a mărturisit că în romanul lui se împleteşte perfect realul cu fantasticul şi imaginarul. E de remarcat ideea că scriitorul creează un personaj complex, implicat în iubirii, dezamăgiri, trădări, situaţii ruşinoase.
Romanul UN AMERICAN LA CHIŞINĂU de Dumitru Crudu este romanul ce te implică în călătoria personajului prin viaţa inundată de greutăţi şi momente tensionate, te atrage în jocul pe care îl realizează autorul.

Text preluat de pe http://doinasoltan.wordpress.com/2014/01/03/un-american-la-chisinau-de-dumitru-crudu/