Criticatac
Strategia autonomismului estetic a devenit falimentară (fragment)
TEMA: Artă socială?
CAm publicat, prin 2000, într-o revistă de artă contemporană („Artelier”) un studiu despre textele „de cartier” ale formaţiilor hip-hop, în care vedeam o posibilă resursă de energie comunitară pentru debilizata poezie mainstream. În anii ’90 am avut, de fapt, două tipuri de lirică „socială” cu impact major: a lui Adrian Păunescu şi a B.U.G. Mafia & Co. Ambele, în zona culturii de masă sau populare, ambele – execrate de lumea bună, dintr-un motiv sau altul (politic sau comercial-subcultural). Un singur contraexemplu important de poeta vates: Marius Ianuş din Manifest anarhist. Era de aşteptat ca măcar proza şi romanul să aibă un caracter mai „angajat critic”. Ei bine, nu. Narcisismul trendy, inflaţia tematicilor antitotalitare, „amintirile din Epoca de Aur”, visul evadărilor occidentale sunt mereu la ordinea zilei. Literatură pe linie, alimentată de la ultimele surse de onorabilitate ale breslei. Printre excepţii aş aminti romanele lui Radu Aldulescu, unele proze socio-antropologice ale regretatului Sorin Stoica, Lizoanca Doinei Ruşti, ficţiunea lui Dumitru Crudu (notabil şi ca dramaturg social) şi, last but not least, nonficţiunile eseistice, detabuizante ale lui Vasile Ernu.
Integral articolul a fost publicat pe http://www.criticatac.ro/24307/strategia-autonomismului-estetic-devenit-falimentar/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu